Present simple în engleză: regula pe înțelesul copilului, exerciții și fișe de printat

Ce este present simple și de ce le dă bătăi de cap copiilor români

Present simple spune ce se întâmplă de obicei: rutina, obiceiurile, gusturile, programul, adevărurile generale. I get up at seven. My mum works in a bank. Cats don't like water.

În română avem un singur prezent: „mănânc” înseamnă și „mănânc acum”, și „mănânc în fiecare zi”. Engleza le desparte: pentru obicei folosește present simple (I eat cereal for breakfast), iar pentru ce se întâmplă chiar acum, present continuous (I'm eating now). De aici vin cele mai multe greșeli.

A doua capcană: în română verbul își schimbă forma la fiecare persoană (eu joc, tu joci, el joacă, noi jucăm…). În engleză aproape nimic nu se schimbă, cu o singură excepție: persoana a III-a singular. Tocmai pentru că e singura, copiii o uită.

Observați rândul al doilea: -s apare o singură dată în propoziție. Dacă e doesn't sau does, verbul rămâne simplu: she doesn't play, nu she doesn't plays.

În ce clasă se învață present simple

Clasele a III-a – a IV-a. Programa școlară de limbă modernă pentru clasele a III-a – a IV-a (Anexa 2 la OMEN nr. 5003/2014) nu folosește denumirea „present simple”, ci descrie ce trebuie să poată face copilul. Printre exemplele din programă sunt descrierea programului zilnic, exprimarea a ceea ce îți place și a ceea ce nu îți place și relatarea la prezent a unor acțiuni obișnuite. Toate trei se spun în engleză la present simple: I go to school at eight. I like dogs. I don't like spiders. La vârsta asta accentul e pe vorbit, nu pe reguli scrise.

Gimnaziu (clasele a V-a – a VIII-a). Programa de Limba modernă 1 aprobată prin OMEN nr. 3393/2017 este comună pentru toate limbile străine, are 2 ore pe săptămână în trunchiul comun și țintește nivelul A2+ la sfârșitul clasei a VIII-a. Nici ea nu dă o listă de timpuri pe clase. Ordinea o stabilesc manualul și profesorul, dar în practică arată cam așa:

Dacă vreți să știți exact când vine testul, uitați-vă în caietul copilului: unitatea din manual în care apar daily routine sau free time este, aproape sigur, cea cu present simple.

Cum se învață, pas cu pas: un plan de 4 săptămâni

Nu începeți cu regula scrisă. Începeți cu copilul însuși, apoi treceți la „el / ea”, abia apoi la negație și întrebare.

1. Săptămâna 1 – „Ziua mea”. Copilul spune 6–8 propoziții despre propria zi: I get up at 7. I have breakfast. I go to school. Nimic nu se schimbă la verb, deci nu are cum să greșească forma. Lucrați oral; fișa vine săptămâna viitoare, când apare -s.
2. Săptămâna 2 – „Ziua lui tata”. Aceleași propoziții, despre altcineva: He gets up at 6. He has coffee. He goes to work. Copilul subliniază cu roșu fiecare -s. Aici se învață și has, goes, does.
3. Săptămâna 3 – „Ce nu face”. Negația: I don't… și He doesn't…. Exercițiul-cheie: copilul ia propozițiile din săptămâna 2 și le neagă, tăind -s-ul cu creionul: He gets up → He doesn't get up. Vede cu ochii lui cum -s „se mută” în doesn't.
4. Săptămâna 4 – Întrebări. Joc de interviu: copilul vă pune dumneavoastră 10 întrebări (Do you like coffee? Does grandma live in Brașov?), dumneavoastră răspundeți scurt (Yes, I do. No, she doesn't.). Apoi fișa de nivel Mediu, cu toate formele amestecate.

După aceste patru săptămâni, nivelul Avansat verifică dacă regula a intrat cu adevărat: copilul trebuie să găsească singur greșeala sau să construiască întrebarea pornind de la răspuns.

-s, -es sau -ies? Ortografia și pronunția la he, she, it

La citit, -s-ul final sună în trei feluri (pronunția e aproximativă, scrisă cu litere românești):

• ca „s”, după sunete ca p, k, t, f: works („uărks”), gets;
• ca „z”, după cele mai multe sunete: plays („pleiz”), goes („gouz”);
• ca „iz”, o silabă în plus, după s, sh, ch, x: watches („uóciz”), washes.

Copiii români tind să citească does „dos” și goes „goes”, literă cu literă. Corect: does („dăz”), goes („gouz”). Ascultați-le într-un dicționar online cu audio.

Greșeli frecvente

• Uită -s-ul: My brother play football. Cea mai frecventă greșeală, pentru că în rest verbul nu se schimbă. Exercițiu de corectare: copilul încercuiește subiectul și, dacă e he, she, it sau un singur nume (Ana, my dog, the shop), verifică verbul.
• Pune -s de două ori: Does she plays? She doesn't likes. Regula pentru copil: „does și doesn't iau -s-ul pentru ele”. Exersați perechi: she plays / she doesn't play, una sub alta.
• Întrebare fără do: You like pizza? În română întrebarea se face doar din intonație („Îți place pizza?”), așa că do pare de prisos. În vorbirea colocvială se aude uneori, dar la școală se cere Do you like pizza?. Copilul începe orice întrebare de tip da / nu cu Do sau Does.
• Amestecă am / is / are cu verbul: I am play tennis. She is like cats. Copilul traduce „eu sunt…” sau confundă cu present continuous. La present simple nu există am / is / are lângă alt verb: I play tennis. She likes cats.
• Folosește present simple pentru acum: Look! It rains. Când vezi now, look!, listen!, at the moment, e present continuous: It's raining. Când vezi every day, usually, on Mondays, e present simple.

Sfaturi pentru părinți

• Faceți împreună „orarul familiei” pe o foaie A4: câte o coloană pentru fiecare membru, cu 3–4 propoziții (Dad gets up at 6. I walk the dog.). Lipiți-o pe frigider și citiți-o cu voce tare o săptămână.
• La masă, joc de 5 minute: dumneavoastră spuneți o propoziție falsă despre familie (Grandma plays computer games every day), copilul o corectează cu doesn't.
• Când copilul face o greșeală de tipul he play, nu-i spuneți răspunsul. Întrebați doar: „Cine? He? Atunci ce-i lipsește verbului?” Așa își formează singur reflexul de verificare.
• Nu trebuie să știți engleză ca să verificați fișa: aveți foaia de răspunsuri. Ce puteți face dumneavoastră este să cereți ca fiecare propoziție greșită să fie scrisă încă o dată, corect.
• Înaintea unui test, cereți-i copilului să vă explice el dumneavoastră, în română, când se pune -s. Dacă poate explica fără să se încurce, a înțeles.